Telecomanda - transmiterea unei comenzi la distanta prin mijloace de telecomunicatie si toate dispozitivele tehnice care permit o astfel de transmitere.
Sistemul este compus dintr-un emitator, calea de transmisie (fir, sunet, ultrasunete, infrarosu, unde radio, video) si receptorul.
Echipamentele electronice de larg consum au fost echipate, cronologic, cu sisteme de comanda prin fir, unde sonore si ultrasonore, radiatii infrarosii, unde radio, video.
Telecomenzile au evoluat continuu (performante, tehnologie, design).
Primul exemplu de control de la distanță prin unde radio a fost dezvoltat în 1898 de către Nikola Tesla (se pare, roman de origine) și descris în brevetul numit Aparat pentru comanda mecanismului de mișcare a vehiculului. În 1898, intr-o demonstratie publica a comandat prin unde radio o barca. Tesla a numit barca lui o "teleautomaton".
In 1903, Leonardo Torres Quevedo a prezentat Telekino la Academia de Științe din Paris, unde a facut si o demonstratie. Telekino era de fapt un robot care execută comenzile transmise prin unde electromagnetice. Torres Quevedo a stabilit principiile moderne a telecomenzii fara fir. În 1906, în prezența unei mari multimi si a regelui, Torres a demonstrat cu succes invenția sa în portul Bilbao, unde a ghidat o barca catre mal. Mai târziu, a incercat sa aplice inventia sa pentru comanda la distanta a proiectilelor și torpilelor, dar a trebuit să abandoneze proiectul din lipsă de finanțare.
Primul avion comandat de la distanta a zburat in 1932. In timpul celui de-al doilea razboi mondial s-a lucrat intens la modernizarea tehnologiei in scopuri militare, rezultand racheta germana Wasserfall.
Primele sisteme de telecomanda pentru bunuri de larg consum au fost cele cu fir (1930-1950). Elementele de reglaj (potentiometre, intrerupatoare) erau conectate la aparatul comandat unde inlocuiau elementele de reglaj de pe panoul frontal si echipau doar modelele de top ale producatorilor de radiouri ale acelor vremuri.
In imagine o telecomanda cu fir SABA.
In imagine o telecomanda cu fir SABA.
In 1955 Eugene J. Polley a scos pe piata, prin Zenith Radio Corporation, telecomanda Flash Matic, un fel de lanterna cu ajutorul careia se puteau executa 4 comenzi.
Au urmat telecomenzile cu ultrasunete. Emitatorul era de fapt un oscilator acordat pe frecventa ultrasonora, iar receptorul capabil sa sesizeze existenta sau absenta semnalului. În 1956, Robert Adler a dezvoltat "Zenith Space Command", un sistem de telecomanda cu mai multe frecvente, ceea ce permitea marirea numarului de comenzi executate de aparat.
La inceputul anilor `80, datorita evolutiei tehnologice, a ieftinirii componentelor electronice semiconductoare si a necesitatii de a avea disponibile mai multe comenzi, au fost dezvoltate sisteme de telecomanda cu radiatii infrarosii (IR). Emitatorul trimite receptorului un tren de impulsuri de o anumita frecventa, modulat cu semnale diferite, corespunzatoare fiecarei comenzi in parte. Acest sistem permite transmiterea unui numar foarte mare de comenzi aparatului comandat. Unul dintre standardele dezvoltate de cercetatori, RC5, a fost patentat de Philips si este folosit pe scara larga de multi producatori de echipamente electronice de larg consum. Dezavantajul utilizarii radiatiei infrarosii este ca intre emitator si receptorul nu trebuie sa existe obstacole.
De retinut ca radiatiile infrarosii nu sunt vizibile cu ochiul liber dar pot fi puse in evidenta cu carduri speciale sau camere foto-video.
Telecomenzile radio sunt complementare telecomenzilor cu infrarosu si sunt utilizate, de obicei, pentru alte aplicatii (inchidere centralizata, alarma auto, automatizari la porti, usi, etc.).
De-a lungul timpului au mai fost inventate si telecomenzi cu unde sonore. Receptoare care erau sensibile la comenzi vocale, zgomot, fluierat, bataie din palme. Au fost folosite in cea mai mare parte pentru automatizari (pornit-oprit aparate electrice).
Dezavantajul principal era numarul mic de comenzi "recunoscute" de receptor.
Echipamente de top pot folosi combinatii de tehnologii. De exemplu, Samsung foloseste la un televizor modern comanda vocala (o serie de comenzi vocale prestabilite), telecomanda cu infrarosu, telecomanda radio (utila mai ales la navigarea pe internet) si comanda video (recunoasterea pozitiei operatorului).
